CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus. Vezi definitia »

TAUROCOLÁT s. m. sare a acidului taurocolic. (< fr. taurocholate) Vezi definitia »

AVOCÁT, -Ă s.m. și f. Persoană care reprezintă pe împricinați înaintea instanțelor judecătorești și care îndeplinește unele dintre actele de procedură. [Var. advocat, -ă s.m.f. / < lat. advocatus, cf. germ. Advokat, it. avvocato, fr. avocat]. Vezi definitia »

ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at. Vezi definitia »

DIRIJÁT, -Ă, dirijați, -te, adj. Care a primit o anumită direcție sau orientare; condus, îndrumat (de altul). – V. dirija. Vezi definitia »