TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma. Vezi definitia »

LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță². – Leică¹ + suf. -ușoară. Vezi definitia »

TÚȘĂ¹, tușe, s. f. 1. 1. Mică piesă de metal pe care este imprimată o literă, o cifră sau un semn convențional, fixată la capătul unei pârghii articulate a mașinii de scris, de calculat, de cules. 2. Clapă la orgă sau la pian. II. Limită regulamentară a unor terenuri sportive (trasată cu o linie vizibilă). ♦ Scoatere a mingii dincolo de tușă¹ (II 1) și repunerea ei în joc. III. Lovitură care atinge pe adversar, la jocul de scrimă. IV. Felul de a aplica culoarea cu pensula pe pânza unui tablou, care definește stilul unui pictor. – Din fr. touche. Vezi definitia »

sirinderícă (-ci), s. f. – Plantă (Philadelphus coronarius). Pare în legătură, printr-o cale pe care o ignorăm, cu numele sp. celinda, lat. med. ciliandrum „coriandru”, sp. celiandro, celindrate. Vezi definitia »

SIMBIÓTICĂ s.f. Arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate. [Gen. -cii. / cf. gr. syn – împreună, bios – viață]. Vezi definitia »