DUALÍSM s. n. 1. dualitate (1). 2. concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. ◊ (psih.) teorie potrivit căreia între fizic și psihic nu există raporturi de interdependență, cu o natură și funcții distincte. (< fr. dualisme) Vezi definitia »

FANATÍSM s. n. Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora. – Din fr. fanatisme. Vezi definitia »

HIPERSUPRARENALÍSM s. n. hipersecreție a hormonilor suprarenali. (după fr. hypersurrénalisme) Vezi definitia »

PAROXITONÍSM s. n. tendință a unei limbi de a accentua silaba penultimă a cuvintelor. (< fr. paroxytonisme) Vezi definitia »

RAȚIONALÍSM s. n. 1. încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. concepție potrivit căreia rațiunea ar fi unicul izvor al cunoașterii autentice și certe. (< fr. rationalisme) Vezi definitia »