ABACÁ [< sp. abacá] s.f. Plantă textilă din grupa bananierilor, răspîndită în zonele tropicale, cu frunze mari, din pețiolul cărora se extrag fibre textile foarte rezistente, folosite la fabricarea frînghiilor și a parîmelor de navigație (Musa textilifera); cînepă de Manila. Sursa: Dicționar Enciclopedic, vol. I, A-C, 1993. Vezi definitia »

deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”. Vezi definitia »

PREVARICÁ vb. I. intr. (Rar) A se sustrage de la îndatoririle sale, de la datorie. [< lat. praevaricari, fr. prévariquer]. Vezi definitia »

FĂRMĂCÁ vb. I v. fermeca. Vezi definitia »

Ca, simbol chimic pentru Calciu. Vezi definitia »