DISCURSIVITÁTE s. f. însușirea de a fi discursiv; caracterul discursiv al unei idei, expuneri, fraze. ◊ (rar) diluare (a vorbirii, a stilului). (< fr. discursivité) Vezi definitia »

TERMOELECTRICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care studiază relațiile dintre fenomenele electrice și cele termice. [Pron. -mo-e-. / cf. fr. thermo-électricité]. Vezi definitia »

INSÉCTE s. f. pl. clasă de artropode cu corpul din segmente diferențiate în cap, torace și abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheană și cu dezvoltare prin metamorfoză. (< fr. insectes) Vezi definitia »

ILEGITIMITÁTE s. f. caracter nelegitim. (< fr. illégitimité) Vezi definitia »

COMPLEMENTARITÁTE s. f. Însușirea de a prezenta un caracter complementar, de a fi alcătuit din părți complementare. – Din fr. complémentarité. Vezi definitia »