CODRÚȚ, codruți, s. m. Codruleț. – Codru + suf. - uț. Vezi definitia »

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu. [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț. Vezi definitia »

HARȚ s. n. V. harță. Vezi definitia »

șnaiț, -ă, s.n., s.f. (reg.) 1. (s.n.) cărare prin pădure pe care se trag buștenii. 2. (s.n.) vârf, culme. 3. (s.f.) fâșie de pământ între două dealuri. Vezi definitia »

șgranț, șgranțuri, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre crestăturile ciocanului de ferecat piatra morii. 2. (în forma: șăranț) fiecare dintre crestăturile făcute cu ciocanul în piatra morii. Vezi definitia »