SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque. Vezi definitia »

prundác, prundáci, s.m. (reg.) pasăre care emite sunete ca ale fluierului; fluierar. Vezi definitia »

strenác, strenáce, s.n. (reg.) parte a sacoviștei (unealtă de pescuit) care constă dintr-o nuia de frasin de 3-4 metri, fixată în scobitura cozii acesteia. Vezi definitia »

martác (martáci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș). Vezi definitia »

SĂRDÁC, sărdace, s. n. (Reg.) Suman scurt până la brâu. – Din ucr. sardak, serdak. Vezi definitia »