BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine) Vezi definitia »

tiribombă, tiribombe s. f. 1. (înv.) aparat constând într-un ciocan cu care trebuie nimerită o capsă pocnitoare (în bâlciuri). 2. om de nimic, neisprăvit. Vezi definitia »

chiúșă, chiúșe, s.f. (reg.) curcubetă de tras vin din bute, trăgulă, tidvă, țeavă, tragă, tâlv. Vezi definitia »

FÓSĂ s.f. 1. Depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ◊ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adâncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă]. Vezi definitia »

a sta la orizontală expr. a se culca, a se întinde, a se odihni în pat. Vezi definitia »