OMOGENITÁTE s. f. Însușirea de a fi omogen. ♦ Însușire a unui obiect, a unui grup, a unui sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ♦ Proprietate a unei formule (fizice) de a avea aceleași dimensiuni în cei doi membri ai săi. [Var.: omogeneitáte s. f.] – Din fr. homogénéité, lat. homogeneitas. Cf. omogen. Vezi definitia »

nesănătáte s.f. (înv.) boală. Vezi definitia »

LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [Cf. fr. légitimité, lat.med. legitimitas]. Vezi definitia »

IMUNITÁTE s. f. 1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine. 2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunité, lat. immunitas) Vezi definitia »

RAȚIONALITÁTE s. f. însușirea de a fi rațional. (< fr. rationalité) Vezi definitia »