GRĂDINĂREÁSĂ, grădinărese, s. f. Femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar. – Grădinar + suf. -easă. Vezi definitia »

MARÚLĂ, marule, s. f. (Bot.; reg.) Lăptucă. – Din ngr. marúli, bg. marulja. Vezi definitia »

PLANȘÉTĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette. Vezi definitia »

ALBÍȚĂ, albițe, s. f. 1. (Iht.) Obleț. 2. Nume dat mai multor plante erbacee cu flori galbene (Alyssum). – Din alb² + suf. -iță. Vezi definitia »

SUPRAABUNDÉNȚĂ s.f. Abundență mare; belșug. [Pron. -pra-a-. / după fr. surabondance]. Vezi definitia »