Definita cuvantului efor
ÉFOR s.m. 1. (Ant.) Nume dat în Sparta fiecăruia dintre cei cinci demnitari aleși, care aveau largi puteri de control, fiind instituiți ca o contrabalansare a puterii regale. 2. Membru în conducerea unei eforii. [< éphore, gr. ephoros < ephoran – a supraveghea].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu efor
TENCUITÓR, tencuitori, s. m. Meseriaș care tencuiește. [Pr.: -cu-i-] – Tencui + suf. -tor. Vezi definitia »
FRANCTIRÓR, franctirori, s. m. (Înv.) Soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război. ♦ (În timpul celui de-al doilea război mondial) Partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor. – Din fr. franc-tireur. Vezi definitia »
OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor) Vezi definitia »
ÎMPINGĂTÓR, împingătoare, s. n. Accesoriu la armele de foc care servește la împinsul proiectilului în țeavă. – Împinge + suf. -tor. Vezi definitia »
DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor]. Vezi definitia »