rânduluí, rânduluiésc, vb. IV (reg.) a meni, a sorti, a ursi. Vezi definitia »

POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist ... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501. Vezi definitia »

la mama dracului expr. (pop.) foarte departe. Vezi definitia »

paraluí, pers. 3 sg. paraluiéște, vb. IV (reg.) a-i merge cuiva bine, a avea succes. Vezi definitia »

înțuguí vb. IV (reg.) a denunța (pe cineva). Vezi definitia »