HETAIRÍSM s. n. 1. stare de promiscuitate în prima fază a comunei primitive, în care raporturile sexuale nu erau supuse nici unei reglementări sociale. 2. condiția, obiceiurile hetairelor. (< fr. hétaïrisme) Vezi definitia »

PAȘOPTÍSM s. n. ideologia participanților la Revoluția de la 1848 din țările române, având ca trăsătură principală conștiința individualității naționale, crearea istoriografiei, prețuirea acordată literaturii populare, înclinarea de a explora trecutul în scop propagandistic etc. (< pașopt /1848/ + ism) Vezi definitia »

GERMANÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie proprii limbii germane; cuvânt de origine germană pătruns într-o altă limbă și neintegrat de aceasta. 2. germanitate. (< fr. germanisme) Vezi definitia »

INDETERMINÍSM s.n. Concepție antiștiințifică, idealistă, care neagă existența legilor obiective ale dezvoltării, absolutizează întâmplarea, ignorând necesitatea, contestă principiul cauzalității și afirmă că mersul lucrurilor și activitatea oamenilor sunt expresia unei abstracte „libertăți de voință”. [< fr. indéterminisme]. Vezi definitia »

BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. Vezi definitia »