târșálă², târșéli, s.f. (reg.) 1. loc în pădure unde s-au tăiat copacii; curătură, târșitură. 2. livadă de pruni. Vezi definitia »

BÓLTĂ, bolți, s. f. 1. Element de construcție cu suprafețe curbe și cu suprafața inferioară bombată în sus, care acoperă în întregime un spațiu, o încăpere, o clădire etc. sau constituie elementul principal de rezistență al unei construcții. ♦ Fig. Cer². ♦ (Arh.; rar) Arcadă. ♦ Construcție ușoară în formă de arc, care servește de sprijin plantelor agățătoare. ♦ Fig. Acoperiș în formă de arc, format din ramurile dese ale copacilor. ♦ Încăpere sau galerie subterană cu tavanul arcuit. ♦ Gang (cu tavan arcuit). 2. (Reg.) Prăvălie, dugheană. 3. (Reg.) Căruță cu coviltir. [Var.: (reg.) boáltă s. f.] – (1) Sb. bolta (<it.), (2) magh. bolt (<it.). Vezi definitia »

BEȘÍCĂ s. f. v. bășică. Vezi definitia »

COVARIÁNȚĂ, covarianțe, s. f. Covariație. [Pr.: -ri-an-] – Din engl. co-variance. Vezi definitia »

ACUPUNCTÚRĂ s. f. Metodă terapeutică originară din China, bazată pe acțiune reflexă, care constă în înțeparea pielii, în anumite puncte ale corpului, cu ace metalice fine. – Din fr. acupuncture. Vezi definitia »