COPÁIE, copăi, s. f. (Reg.) 1. Albie (1). 2. Ladă în care curge făina la moară. [Pr.: -pa-ie] – Din bg., scr. kopanja. Vezi definitia »

NEUROENDOCRINOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază relațiile dintre sistemul nervos și cel endocrin. (< neuro- + endocrinologie) Vezi definitia »

FITOTERAPÍE s. f. 1. Ramură a fitopatologiei care se ocupă cu mijloacele de prevenire și de combatere a bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. 2. (Med.) Tratament cu preparate din plante medicinale. – Din germ. Phytotherapie, fr. phytothérapie. Vezi definitia »

PIROMANȚÍE s. f. Încercare de a ghici viitorul prin observarea focului sau a flăcărilor, utilizată în Grecia antică. – Din fr. pyromancie. Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s.f. (Med.) Fixarea chirurgicală a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystopexie, cf. gr. kystis – vezică, pexis – fixare]. Vezi definitia »