Definita cuvantului orogen
OROGÉN orogene, s. n. (Geol.) Regiune vastă a scoarței terestre unde au avut loc mișcări tectonice intense care au dus la formarea unui lanț muntos cutat. – Din orogeneză (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orogen
HOLOCRÉN, -Ă adj. (despre izvoare) la care apa mustește din pământ, formând mlaștini cu vegetație și faună sărace. (< holo- + -cren) Vezi definitia »
CIMÉN s. n. Lichid cu miros aromatic, care se găsește în uleiurile eterice izolate din diferite plante, din rășina coniferelor și din unele petroluri. – Din fr. cymène. Vezi definitia »
EXOGÉN, -Ă, exogeni, -e, adj. 1. (Med.) Care se formează, se dezvoltă la exterior; care se datorește unor cauze din afara organismului. 2. (Despre procese geologice) Care rezultă, care se datorește unor cauze din afara pământului și în special energiei solare captate de planetă. – Din fr. exogène. Vezi definitia »
XEN- elem. v. xeno-. Vezi definitia »
TOLUÉN s.n. Hidrocarbură lichidă, incoloră, inflamabilă, care se extrage din gudronul de huilă; metilbenzen. [Pron. -lu-en. / < fr. toluène]. Vezi definitia »