PERDÍȚIE, perdiții, s. f. Stare de decădere morală în care se află cineva; pierzanie. ♦ Ceea ce provoacă decăderea morală a cuiva. – Din fr. perdition. Vezi definitia »

EVOCÁȚIE, evocații, s. f. (Rar) Evocare. ♦ Trimitere a unei cauze spre judecare la altă instanță. – Din lat. evocatio, fr. évocation. Vezi definitia »

HOMEOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a unui țesut asemănător țesutului normal. [Gen. -iei. / fr. homéoplasie, cf. gr. homoios – asemănător, plassein – a forma]. Vezi definitia »

GRAVIMETRÍE s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului de gravitație. 2. Metodă chimică prin care se determină cantitatea unui element dintr-un amestec prin separarea lui cu ajutorul unui reactiv. – Din fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie. Vezi definitia »

STRUNGĂRÍE¹, (2) strungării, s. f. 1. Meseria strungarului¹; strungărit. 2. Atelier unde își desfășoară activitatea strungarul¹. – Strungar¹ + suf. -ie. Vezi definitia »