șfăițuí, șfăițuiésc, vb. IV (reg.) a suda piesele de oțel, prin forjare la cald, fără adaos de material. Vezi definitia »

pârlăluí, pârlăluiésc, vb. IV (înv. și reg.; despre rufe sau rufele de cânepă) a fierbe, a opări cu leșie; a pârlui. Vezi definitia »

la capătul pământului expr. foarte departe. Vezi definitia »

vălcuí (-uésc, -ít), vb. – A fasona, a mula pielea pentru încălțăminte. Germ. (ein)walken (Tiktin). Vezi definitia »

săcúi, săcúie, s.n. (reg.) 1. săculeț care se poartă atârnat de gât; trăistuță; săculeț în care se pun la stors fagurii. 2. săculeț în care se pune cașul la scurs; sedilă. 3. mezel de porc. 4. botniță pentru vițel. Vezi definitia »