Definita cuvantului arătură
arătúră (arătúri), s. f. – Arat, acțiunea și rezultatul lui a ara. Lat. ărātūra (Pușcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura, v. fr. areüre,, cat., sp., port. aradura. Cf. ara.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu arătură
MICROCARIÉRĂ s. f. carieră1 de mici proporții. (< micro1- + carieră) Vezi definitia »
BONÉTĂ2 s.f. (Mar.) Velă ajutătoare, care se instalează numai pe vreme bună la extremitatea velelor pătrate. [Cf. engl. bonnet, fr. bonnette, it. bonnetta]. Vezi definitia »
MALIGMÁTĂ s. f. metaforă atenuată prin introducerea în enunț a unei construcții incidente de tipul „oarecum”, „ca să zic așa”, ori prin transformarea ei în comparație cu unele construcții joncționale. (< gr. maligmata) Vezi definitia »
MORTÉZĂ s.f. Mașină pentru prelucrarea prin așchiere a metalelor, la care cuțitul se deplasează în lungul piesei de prelucrat. [Cf. fr. mortaiseuse]. Vezi definitia »
pareátcă1, parétce, s.f. (înv. și reg.) 1. birocratism; tipic; rutină. 2. epitet dat unui om birocrat, tipicar, cu obiceiuri și concepții învechite. Vezi definitia »