hoiób, -ă, s.m. și f. (reg.) cal (iapă) bătrân(ă) și slab(ă); hârzob, ciorop, mârțoagă, bijog. Vezi definitia »

TURCOFÓB, -Ă adj., s.m. și f. (Persoană) care detestă, urăște ceea ce este turcesc. [< fr. turcophobe]. Vezi definitia »

ciob (cióburi), s..n. – Fragment, hîrb, bucată dintr-un vas de lut, sticlă sau porțelan. Tc. çob (Roesler 608; Șeineanu, II, 128). DAR respinge această der., bazîndu-se pe extinderea geografică a cuvîntului și pe absența sa din dialecte. Cuvîntul apare și în per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. După Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioabă, s. f. (pipă de lut; vas inutil); ciobăi (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucăți). Vezi definitia »

BIBLIOFÓB s.m. Dușman al cărților. [< germ. Bibliophobe]. Vezi definitia »

CVADRILÓB s. n. motiv decorativ asemănător trifoiului cu patru foi; tetralob. (< fr. quadrilobe) Vezi definitia »