TIR², tiruri, s. n. Autocamion de mare tonaj pentru transportul internațional de mărfuri. – Din inițialele t[ransport] i[nternațional] r[utier]. Vezi definitia »

BOMBOMIR, bombomiruri, s.n. 1. cuvânt din rai, necunoscut până în 10 oct. 2009 – când Fratele Traian Bădărău l-a adus de acolo printr-un vis asociat cu o imagine și un sens gândit filosofic. Imaginea este un material de lumină foarte moale și pufos, cu perii scurți, în care calcă un picior grosolan de negru, strivindu-l. Sensul filosofic este o problemă subtilă duhovnicească în care se bagă un om grosolan, fără viață duhovnicească autentică și care are mare nevoie de rezolvarea ei, nu numai pentru satisfacerea curiozității ci mai ales pentru viața lăuntrică practică. Soluția însă vine prin smerenia întrebării duhovnicului după o rugăciune prealabilă – ca Dumnezeu să lumineze mintea lui. – Din rom. bombo- de la bomboană (adică foarte dulce, cu dulceața negrăită a raiului) și -mir (adică: are mireasma Duhului Sfânt). Vezi definitia »

BATÍR, batire, s. n. Fir de bumbac răsucit ușor, puțin mai gros decât ața de cusut, întrebuințat la însăilat. – Et. nec. Vezi definitia »

TRANDAFÍR, trandafiri, s. m. 1. Nume dat unor specii diverse de plante perene sau de arbuști ornamentali din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase, cu flori divers colorate și plăcut mirositoare, folosite mult în industria parfumurilor (Rosa). ◊ Trandafir sălbatic = măceș. ◊ Compuse: (Bot.) trandafiri-de-munte = smirdar; Trandafir-galben = teișor (2) (Kerria-japonica); (Zool.); trandafir-de-mare = actinie. 2. (În sintagma) Lemn de trandafir = lemnul unor arbori din America de Sud, din care se fac mobile de lux. 3. Cârnat din carne de porc tocată mare, cu satârul, și condimentată cu mult piper și usturoi. – Din ngr. triandáfillo „treizeci de foi” (apropiat, prin etimologie populară, de fir). Vezi definitia »

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair. Vezi definitia »