Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest de un comic grotesc; bufonadă. – Din fr. bouffonerie. Vezi definitia »
CĂCĂRÍE s. f. Fandoseli, fasoane. (din căcări (2)) Vezi definitia »
ACETABULOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a cavității articulare a osului iliac. (< engl. acetabuloplasty) Vezi definitia »
AUDIOMETRÍE s. f. Măsurare a acuității auditive a unei persoane (cu ajutorul audiometrului). [Pr.: a-u-di-o-] – Din fr. audiométrie. Vezi definitia »
CENTÚRIE s. f. (în Roma antică) 1. unitate militară din o sută de soldați. 2. unitate politică și administrativă din o sută de cetățeni. (< lat. centuria, fr. centurie) Vezi definitia »