Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
-GENEZÍE elem. geno-. Vezi definitia »
ETRUSCOLOGÍE s.f. Studiul limbii și culturii etrusce. [Gen. -iei. / < fr. étruscologie]. Vezi definitia »
DEGLUTÍȚIE s.f. Înghițire. [Gen. -iei, var. deglutițiune s.f. / cf. fr. déglutition, lat. deglutitio]. Vezi definitia »
SUBSCRÍE vb. III. 1. tr. A semna, a aproba semnând (un act), a iscăli; (p. ext.) a-și da consimțământul, a încuviința. 2. intr. A face, a aduce o contribuție bănească (semnând și o listă specială). [P.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind. / după lat. subscribere, fr. souscrire]. Vezi definitia »
MONOGINÍE s. f. 1. însușire a florilor monogine. 2. caracter al „societăților” de insecte care au o singură femelă fecundă, regina. (< fr. monogynie) Vezi definitia »