Definita cuvantului emanație
EMANÁȚIE s.f. 1. Emitere, degajare. ♦ Ceea ce se degajează. 2. Gaz radioactiv care rezultă din dezintegrarea actiniului, a radiului sau a toriului. [Gen. -iei, var. emanațiune s.f. / cf. fr. émanation, it. emanazione].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emanație
AREOGRAFÍE s. f. studiu descriptiv al răspândirii plantelor. (< fr. aréographie) Vezi definitia »
SCHIAGRAFÍE s. f. radiografie. (< fr. skiagraphie) Vezi definitia »
PSIHOANALGEZÍE s. f. calmare a senzațiilor dureroase prin psihoterapie. (< fr. psychoanalgésie) Vezi definitia »
smârzénie, smârzeníi, s.f. (reg.) urâțenie. Vezi definitia »
AMBULÁȚIE s. f. (rar) mers, plimbare. (< lat. ambulatio) Vezi definitia »