aptialísm s.n. Asialie. (< fr. aptyalisme) Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. (< pseudo- + etimologism) Vezi definitia »

CATALANÍSM, s.n. Mișcarea politică care susține independența Cataloniei față de Spania, separatismul catalan. – din. cat. catalanisme, sp. catalanismo. Vezi definitia »

MANILOVÍSM s. n. Atitudine pasivă față de realitate, dominată de sentimentalism și de visare deșartă. – Manilov (n. pr.) + suf. -ism (după rus. manilovșcina). Vezi definitia »

POZITIVÍSM s.n. 1. Curent filozofic idealist-subiectiv care neagă rolul filozofiei ca o concepție teoretică generală despre lume și ca metodologie generală, susținând că ea se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. 2. (Lit.) Denumire dată acelor tendințe critice care adoptă metodele scientiste în cercetarea literară. ♦ Modalitățile de creație literară care tind să reproducă realitatea în faptele ei concrete, adesea în stare brută, netipizată. 3. Fel de a fi caracterizat prin tendința de a lua în considerare și de a urmări numai avantajele; practicism, utilitarism. [< fr. positivisme]. Vezi definitia »