INSUMISIÚNE s. f. nesupunere, neascultare. (< fr. insoumission) Vezi definitia »

LAPIDAȚIÚNE s.f. v. lapidație. Vezi definitia »

ROGAȚÍUNE s. f. proiect de lege, în dreptul roman, prezentat poporului pentru a-l aproba. (< lat. rogatio, fr. rogation) Vezi definitia »

impúne (impún, impús), vb. – A constrînge, a obliga. Lat. imponere (sec. XIX), pe baza lui pune. – Der. impunător, adj. (impozant), cu suf. – tor; impozant, adj., din fr. imposant; impoza, vb. (înv., a impune), din fr. imposer; impozabil, adj., din fr. imposable; impozit, s. n., din lat. impositum (sec. XIX), cu fonetismul cuvintelor care provin de aici. Vezi definitia »

MOȚIÚNE, moțiuni, s. f. 1. Hotărâre a unei adunări, aprobată prin vot, prin care aceasta își exprimă atitudinea, doleanțele sau revendicările în anumite probleme majore. 2. Procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine sau a celor masculine de la feminine prin adăugarea unui sufix, pentru a exprima deosebirea de sex la oameni și la animale. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. motion, lat. motio, -onis. Vezi definitia »