DEVIÉRE s.f. Acțiunea de a devia; deviație. [< devia]. Vezi definitia »

ÎNNEBUNÍRE s. f. Faptul de a înnebuni. – V. înnebuni. Vezi definitia »

CONTURÁRE, conturări, s. f. Acțiunea de a (se) contura. – V. contura. Vezi definitia »

PRIVÍRE, priviri, s. f. Acțiunea de a (se) privi și rezultatul ei. 1. Funcția organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură. ♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu). 3. (În loc. prep.) Cu privire la... = referitor la..., în privința..., în ceea ce privește... – V. privi. Vezi definitia »

vărzáre s. f., g.-d. art. vărzắrii; pl. vărzắri Vezi definitia »