Definita cuvantului emite
EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emite
AUTENTICITÁTE s. f. Faptul sau însușirea de a fi autentic. [Pr.: a-u-] – După fr. authenticité. Vezi definitia »
SILENȚIOZITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este silențios. (< it. silenziosità) Vezi definitia »
ANORMALITÁTE s. f. (Rar) Faptul sau însușirea de a fi anormal; infirmitate. – Din anormal. Vezi definitia »
TEMPORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce există în timp. [Cf. fr. temporalité, lat. temporalitas]. Vezi definitia »
PRECOCITÁTE s. f. însușirea de a fi precoce; caracterul a ceea ce este precoce. (< fr. précocité) Vezi definitia »