Definita cuvantului emite
EMÍTE vb. III. tr. 1. A lansa, a enunța, a exprima, a spune (o părere, o teorie). 2. A elabora, a pune în vigoare (o lege, un decret etc.). ♦ A pune în circulație (bancnote, hârtii de valoare etc.). 3. A produce, a împrăștia, a răspândi radiații, unde electromagnetice etc. [P.i. emít. / < lat. emittere, cf. fr. émettre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emite
ante- – Pref. neol., din lat. ante; intră în compunerea anumitor cuvinte în care traduce fr. avant-: antebraț, s. n.; antegardă, s. f. (înv., avangardă), astăzi înlocuit prin avantgardă; antetren, s. n. Cf. anti-. Vezi definitia »
ASIDUITÁTE s. f. Stăruință, silință, sârguință, perseverență, tenacitate manifestată în realizarea unui scop. [Pr.: -du-i-] – Din fr. assiduité, lat. assiduitas, -atis. Vezi definitia »
AMABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi amabil. 2. atitudine, faptă, vorbă amabilă; compliment (1). (< fr. amabilité < lat. amabilitas) Vezi definitia »
SOMITÁTE s.f. Om cu renume mare, capacitate necontestată într-un anumit domeniu de activitate. [< fr. sommité, cf. lat.t. summitas]. Vezi definitia »
IMPARȚIALITÁTE s.f. Calitatea de a fi imparțial; nepărtinire, obiectivitate. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. impartialité]. Vezi definitia »