Definita cuvantului emonctoriu
EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu emonctoriu
DIRECTÓRIU s. n. directorat (2). (< fr. directoire) Vezi definitia »
VESTÍGIU s.n. Urmă, rămășiță a ceva dispărut demult. [Pron. -giu. / cf. fr. vestige, lat. vestigium].
Vezi definitia »
REGIFÚGIU s.n. (Ant.) Sărbătoare romană care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea Romă. [Pron. -giu. / < lat. regifugium]. Vezi definitia »
fișíu (-íe), s. n. – Basma, batic. Fr. fichu. Vezi definitia »
SOFRAGÍU s. m. v. sufragiu1. Vezi definitia »