POLIȚÍST, -Ă, polițiști, -ste s. m., adj. 1. S. m. Agent de poliție (1), funcționar de poliție. 2. Adj. Polițienesc. ◊ Roman (sau film) polițist = roman (sau film) în care sunt înfățișate fapte criminale mai mult sau mai puțin misterioase, al căror secret este descoperit în cele din urmă prin ingeniozitatea unui polițist sau a unui detectiv. 3. Adj. (Despre state sau regimuri politice) Care se sprijină pe poliție și pe jandarmerie și își exercită puterea prin metode samavolnice. – Din germ. Polizist. Vezi definitia »

MONARHÍST, -Ă, monarhiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care aparține monarhiei (1), privitor la monarhie, care susține monarhia; care se bazează pe monarhie. 2. S. m. și f. Adept, partizan al monarhiei; regalist. – Din fr. monarchiste. Vezi definitia »

acest termen se mai foloseste in medicina si se refera de obicei la o forma speciala de evolutie acuta in general a colecistului si apendicelui, e de obicei o peritonita plastica Vezi definitia »

MARIONETÍST, -Ă s.m. și f. Mânuitor de marionete (1). [Pron. -ri-o-. / < marionetă + -ist]. Vezi definitia »

FARMACÍST, -Ă s. m. f. specialist în farmacie. (< it. farmacista) Vezi definitia »