ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe, în fiare [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor. Vezi definitia »

CEBOKSARÎ, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), port pe Volga, la V de Kazan; cap. Rep. Autonome Ciuvașia; 420 mii loc. (1989). Ind. electrotehnică, mat. de constr., textilă și alim. Termocentrală. Universitate. Fundat în 1469. Vezi definitia »

HOTĂRÎ́, hotărăsc, vb. IV. I. 1. Tranz. și refl. A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ Tranz. (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. Tranz. A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. Tranz. A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranz. (Înv.) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ Refl. A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar. Vezi definitia »

zămor'î (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zămorắște, imperf. 3 sg. se zămorá, perf. s. 3 sg. se zămor'î, conj. prez. 3 să se zămorască; ger. zămor'ându-se Vezi definitia »

odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole). Vezi definitia »