zemúrcă (reg.) s. f., g.-d. art. zemúrcii; pl. zemúrci Vezi definitia »

lármă (lárme), s. f. – 1. (Înv.) Alertă, alarmă. – 2. Gălăgie, tărăboi, zgomot mare. Germ. Alarm (‹ it. all’arme), prin intermediul sl. (pol., sb., cr. larma), sau al mag. lárma (Cihac, II, 165; Gáldi, Dict., 179). Este un dublet al lui alarmă, s. f., din fr. alarme. Sec. XVIII. – Der. lărmălău, s. n. (Trans., gălăgie), sing. reconstituit din pl. lărmălaie, cf. hărmălaie; lărmui, vb. (înv., a alarma; a face zgomot); lărmuitor, adj. (zgomotos). Vezi definitia »

CRUȘEÁLĂ s. f. (Reg.) Argăseală. – Cruși + suf. -eală. Vezi definitia »

belíță, belíțe, s.f. (reg.) oaie albă. Vezi definitia »

LĂCUÍNȚĂ s. f. v. locuință. Vezi definitia »