cârcióc (cârciócuri), s. n. – Chichiță, tertip, cursă. – Var. cîrciog. Rus. kručjok (Scheludko, BA, I, 161; Bogrea, Dacor., IV, 856). – Der. cîrciogar (var. cîrciocar, cîrciobar, cîrciobaș, cîrciogaș, corciobar etc.), s. m. (certăreț, scandalagiu); cîrciocos, adj. (complicat, încurcat); cîrciogăresc, adj. (avocățesc); cîrciogărie, s. f. (subterfugiu, încurcătură). Vezi definitia »

inóc, inóci, s.m. (înv.) asin sălbatic. Vezi definitia »

chioc s.n. sg. (reg., înv.) gust; lipici. Vezi definitia »

motóc², -oácă, motóci, -oáce, adj. (reg.) prost, neghiob, greoi, slab, mic. Vezi definitia »

POCINÓC s. n. v. pocinog. Vezi definitia »