CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț. Vezi definitia »

îngropătúră s.f. (pop. și înv.) înmormântare, îngropare. Vezi definitia »

INTERDEPENDÉNȚĂ s. f. Legătură și condiționare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele și fenomenele naturii, ale societății și ale gândirii. – Din fr. interdépendance. Vezi definitia »

cârpă, cârpe s. f. 1. (deț.) scrum obținut prin arderea unei cârpe, păstrat într-o cutie de tablă, folosit ulterior la aprinderea țigărilor. 2. individ lipsit de personalitate / ușor de manipulat. Vezi definitia »

îngineálă s.f. (reg., înv.) apă de opărit rufele. Vezi definitia »