Definita cuvantului enunțiativ
ENUNȚIATÍV, -Ă adj. Care enunță, care conține o enunțare. ◊ Propoziție enunțiativă (și s.f. ) = propoziție care exprimă o constatare, prezentând o acțiune sau o stare ca reală. [Pron. -ți-a-. / cf. it. enunziativo].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu enunțiativ
EXCLUSÍV, -Ă I. adj. (despre noțiuni abstracte) care se exclud unul pe altul; incompatibil cu altceva. ◊ referitor la un singur lucru. II. adv. cu excluderea altor posibilități, în afară de. ◊ numai. (< fr. exclusif, lat. exclusivus) Vezi definitia »
obiectiv profesional Vezi definitia »
ABORTÍV, -Ă, abortivi, -e, adj., s. n. (Biol.) 1. Adj. Care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. Fetus abortiv. Boală abortivă. 2. Adj., s. n. (Substanță sau mijloc) care provoacă avortul. – Din fr. abortif, lat. abortivus. Vezi definitia »
INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif) Vezi definitia »
FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr. fictif) Vezi definitia »