RIZOGÉN, -Ă I. adj., s. n. (țesut vegetal) care dă naștere la rădăcini adventive. II. s. n. 1. plantă care produce numai rădăcini și flori. 2. parazit al rădăcinilor. (< fr. rhizogène) Vezi definitia »

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »

BEZMÉN s. n. (Înv. și reg.) Închiriere pe termen lung sau fără termen a unui teren, cu obligația de a plăti o sumă de bani sau în natură. – Din ucr. bezmyn. Vezi definitia »

HIDRAZOBENZÉN s.n. Derivat al hidrazinei, care se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de camfor. [< fr. hydrazobenzène]. Vezi definitia »

BÚMBEN adv. (Reg.; în expr.) A dormi bumben = a dormi adânc. A rămâne bumben = a rămâne nemișcat, țeapăn. – Et. nec. Vezi definitia »