DISIDÉNȚĂ s.f. Deosebire de opinii (față de o majoritate); sciziune, schismă; dezacord. ♦ Grup de persoane care susțin o părere diferită de aceea a majorității; sciziune care ia naștere în urma unei asemenea situații. [Var. dizidență s.f. / cf. fr. dissidence, lat. dissidentia]. Vezi definitia »

ACVACULTÚRĂ s. f. 1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură. 2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale. (< fr. aquaculture) Vezi definitia »

TĂTUCÚȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui tătucă. – Tătucă + suf. -uță. Vezi definitia »

țapínă (-ne), s. f. – Cîrlig, cange. – Var. sapin(ă), țapin. Slov. capin (Candrea), legat de it. zappa, cf. tirol. zappîn (Miklosich, Fremdw., 80). Vezi definitia »

INDEHISCÉNȚĂ s. f. însușire a fructelor indehiscente. (< fr. indéhiscence) Vezi definitia »