cumpănáș, cumpănáși, s.m. (înv.) tovarăș, soț, asociat. Vezi definitia »

săláș (-șuri), s. n. – 1. Locuință, locaș, casă. – 2. Adăpost, refugiu. – 3. (Trans. de N.) Sicriu. – 4. Grup de familii de țigani robi, format pînă la 15 capi de familii care aparțineau aceluiași proprietar. – Var. Mold. salaș. Mag. szállás (Miklosich, Fremdw., 124; Cihac, II, 524; Gáldi, Dict., 96), cf. sb. salaš „cătun”, pol. szalasz, rus. šalaš. – Der. sălășlui, vb. (a găzdui, a adăposti; a se aciua; a locui, a trăi); sălășluință, s. f. (sălaș, domiciliu); sălășitoare, s. f. (Trans., osul-iepurelui, Onosis spinosa). Vezi definitia »

FUNDÁȘ, fundași, s. m. Jucător din apărarea unei echipe de fotbal, de rugbi etc., care acționează în imediata apropiere a porții proprii (la fotbal), a liniei de țintă (la rugbi) etc.; apărător. – Fund¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

MURGÁȘ, -Ă, murgași, -e, adj. (Reg., despre oi) De culoare murgă. – Din murg² + suf. -aș. Vezi definitia »

COTIRÉȘ [? s.n.? – CM] (Reg., Crișana) Rădăcina și o parte din tulpina porumbului, care rămân în pământ după tăierea tuleilor (știuleților). Vezi definitia »