coș (-șuri), s. n. – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., rus. koš), de origine tăt. Sec. XVII. Vezi definitia »

RĂMURÍȘ, rămurișuri, s. n. Totalitatea ramurilor unui copac; desiș; rămuriște. – Ramură + suf. -iș. Vezi definitia »

DERVÍȘ, derviși, s. m. Călugăr musulman (cerșetor). – Din tc. derviș. Vezi definitia »

părătúș, părătúși, s.m. (reg.) 1. uvulă, omușor. 2. (înv.) cerul-gurii, palat. Vezi definitia »

FRECÚȘ, frecușuri, s. n. Frecare. ◊ Expr. (Fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva. ♦ Fig. (La pl.) Divergențe, neînțelegeri (surde); frecături. – Freca + suf. -uș. Vezi definitia »