ȘUIERÁT², -Ă, șuierați, -te, adj. (Adesea adverbial) Cu un timbru strident, ascuțit [Pr.: șu-ie-] – V. șuiera. Vezi definitia »

LEUCODERIVÁT s. m. compus organic obținut prin reducerea unor coloranți și care, prin oxidare, formează din nou colorantul din care a provenit; leucobază. (< germ. Leukoderivat, fr. leucodérivé) Vezi definitia »

TURMENTÁT, -Ă, turmentați, -te, adj. (Livr.) Beat. – V. turmenta. Vezi definitia »

MINIAPARÁT s. n. aparat de mici proporții. (< mini¹- + aparat) Vezi definitia »

STAT¹, state, s. n. 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat¹; b) care e condus și controlat de stat¹, care aparține statului¹; c) care angajează statul¹, care se referă la stat¹. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état). Vezi definitia »