PRODENȚÍE s.f. Orientarea spre înainte a dinților. [Gen. -iei. / < germ. Prodentie, cf. gr. pro – înainte, lat. dens – dinte]. Vezi definitia »

PSIHOENDOCRINOLOGÍE s.f. Disciplină medicală care studiază felul în care sistemul endocrin influențează viața psihică. [Gen. -iei. / < fr. psycho-endocrinologie]. Vezi definitia »

școmârláie s.f. (reg.) 1. fum sau miros înecăcios rezultat din arderea grăsimilor. 2. ceartă. Vezi definitia »

MIOGLOBINURÍE s.f. Prezența mioglobinei în urină. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myoglobinurie]. Vezi definitia »

cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »