cióndă, ciónde, s.f. (reg.) arătare, monstru. Vezi definitia »

STÓLĂ s.f. 1. Rochie largă, căzând în falduri și încinsă cu două brâuri, pe care o purtau peste tunică matroanele romane. 2. Ornament de forma unei fâșii lungi, purtat pe după gât de preoții catolici la slujbă. [< it., fr., lat. stola]. Vezi definitia »

pleavă s. f. sg. monede, mărunțiș. Vezi definitia »

DÓZĂ¹ s.f. 1. Cantitate determinată dintr-o substanță, dintr-o radiație etc. care produce un anumit efect. ♦ Cantitate prescrisă dintr-un medicament pe care bolnavul trebuie s-o ia dintr-o dată. 2. Cantitate dintr-o substanță care intră în compunerea unui amestec. [Pl. -ze. / < fr. dose]. Vezi definitia »

póștă², póște, s.f. (reg.) persoană care supraveghează de pe marginea ulucului desfășurarea muncii de transportare a lemnului tăiat. Vezi definitia »