Definita cuvantului berkeliu
berkéliu s.n. [-liu pron. lĭu], art. berkéliul; simb. Bk

Sursa: DOOM
Cuvinte ce rimeaza cu berkeliu
ANDRIȚOIU, Alexandru (1929-1996, n. Vașcău, jud. Bihor), poet român. Debut cu versuri de circumstanță, sau purtînd amprenta ascendenței sale ardelenești („În Țara Moților se face ziuă”, „Dragoste și ură”). Lirică de sensibilitate neoclasică și virtuozitate a formei („Constelația lirei”, „Aur”, „Poeme noi”). Vezi definitia »
BIGUDÍU s. n. mică tijă metalică pe care se răsucește părul pentru a-l ondula. (< fr. bigoudi) Vezi definitia »
cealapatiu, cealapatii s. m. persoană naivă / credulă. Vezi definitia »
CÁLCIU s.n. 1. Metal alcalino-pământos, alb-argintiu, răspândit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var]. Vezi definitia »
VÍCIU, vicii, s. n. 1. defect, cusur, neajuns (de construcție, de funcționare etc.). ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică. ♦ Fig. Pornire nestăpânită și statornică spre rău, apucătură rea, patimă; desfrâu, dezmăț, destrăbălare. 2. Neîndeplinire a unor condiții legale de formă sau de conținut în întocmirea actelor, clauzelor etc. juridice, care duce la anularea valorii acestora. [Var.: (înv.) víțiu s. n.] – Din fr. vice, lat. vitium. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z