CAIMACÁM, caimacami, s. m. (Înv.) Locțiitor al domnitorului. ♦ Locțiitor al diferiților demnitari (turci). ◊ Compus: caimacam-aga = locțiitor al marelui vizir. [Var.: caimacán s. m.] – Tc. kaymakam. Vezi definitia »

ISLÁM s.n. Islamism; (p. ext.) totalitatea țărilor, a popoarelor mahomedane. [< fr., tc. islam]. Vezi definitia »

MISOGÁM, -Ă, misogami, -e, s. m. și f. Persoană care se teme de căsătorie. – Din fr. misogame. Vezi definitia »

huham, huhami s. m. (din idiș) v. husăn. Vezi definitia »

ASHRÁM s. n. ermitaj, loc de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul propovăduitorului. (< fr. ashram) Vezi definitia »