MONOMÉTRU, monometre, s. n. 1. Vers compus dintr-un singur metru. 2. Vers compus din metri de același fel. – Din fr. monomètre. Vezi definitia »

CONDUCTOMÉTRU s.n. Dispozitiv pentru determinarea conductivității soluțiilor. [< fr. conductomètre]. Vezi definitia »

a face numaru’ cinci expr. a fura. Vezi definitia »

TAHIMÉTRU s.n. 1. Instrument prevăzut cu un dispozitiv special, care permite determinarea directă a distanței până la punctul vizat prin citire pe o miră așezată în acest punct; stadimetru; taheometru. 2. Instrument pentru determinarea frecvenței mișcărilor unui organ, turației motoarelor etc.; tahometru; celerimetru. ♦ Aparat pentru măsurarea vitezei curentului cursurilor de apă. [< fr. tachymètre]. Vezi definitia »

CONSISTOMÉTRU, consistometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea consistenței unui material. – Din fr. consistomètre. Vezi definitia »