OSCILATÓR, oscilatoare, s. n. 1. Sistem fizic care poate efectua oscilații libere. 2. Aparat sau dispozitiv care produce oscilații electromagnetice, alimentat de la o sursă de energie (electrică). ◊ Oscilator pilot = oscilator destinat să producă o oscilație de frecvență constantă utilizată ca frecvență de referință. Oscilator multispot = oscilator care poate afișa simultan mai multe imagini. – Oscila + suf. -tor. Cf. fr. oscillateur. Vezi definitia »

MUTATÓR, mutătoare, s. n. Aparat sau instalație pentru transformarea energiei electromagnetice de o anumită formă în energie electromagnetică de altă formă. – Din fr. mutateur. Vezi definitia »

RODÓR, rodoare, s. n. Unealtă de rodare. – Din fr. rodoir. Vezi definitia »

FUITUITÓR, fuituitoare, s. n. Baston de lemn cu care se împing cartușele de exploziv și fuituiala în găurile de mină. [Pr.: -tu-i-. – Var.: fultuitór s. n.] – Fuitui (reg. „a îndesa” < magh.) + suf. -tor. Vezi definitia »

TRADUCTÓR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur]. Vezi definitia »