ANTÉNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele două organe de simț, de forma unor firișoare mobile, care se găsesc la capul insectelor și al crustaceelor. 2. Dispozitiv de emisie sau de captare a undelor electromagnetice, legat la aparatele de emisie sau de recepție a undelor. 3. Vergă oblică la catargele corăbiilor. [< fr. antenne, it. antenna. / < lat. antenna]. Vezi definitia »

EXOGÍRĂ, exogire, s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele inegale și umboanele răsucite în spirală, existent în jurasicul superior. – Din fr. exogyre. Vezi definitia »

ALCALÓZĂ s. f. Mărire anormală a rezervei alcaline din sânge cauzată de unele tulburări funcționale. – Din fr. alcalose. Vezi definitia »

FOLICULÓZĂ s. f. conjunctivită la copii, caracterizată prin apariția de mici granulații pe conjunctivă. (< fr. folliculose) Vezi definitia »

DIOXÍNĂ s. f. substanță chimică foarte toxică. (< engl. dioxin) Vezi definitia »