coniár, coniári, s.m. (reg.) om priceput, la cumpărături și vânzări de cai; geambaș. Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă, vulgari, -e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obișnuit, banal. ◊ (Mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (Înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 4. Lipsit de suport științific; neștiințific. Materialism vulgar. – Din fr. vulgaire, lat. vulgaris. Vezi definitia »

cobzar, cobzari s. m. informator, denunțător. Vezi definitia »

PERMINVÁR s. n. aliaj de nichel și cobalt cu permeabilitate magnetică mare, în industria electrotehnică. (< fr. perminvar) Vezi definitia »

SĂHĂIDĂCÁR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcár, sahaidacár s. m.] – Săhăidac + suf. -ar. Vezi definitia »