ȚOI², țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) Vezi definitia »

UNDOÍ vb. IV. v. undui. Vezi definitia »

răsunói, răsunoáie, 1. aluat ras de pe vas; colăcel făcut din el. 2. mămăligă mare, vârtoasă. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necăsătorit. Vezi definitia »

AMÂNDÓI, -DÓUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. Amândoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amândoi priveau în zare. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui). Vezi definitia »

URZÓI, urzoaie, s. n. (Reg.) Urzitor¹. – Din urzi + suf. -oi. Vezi definitia »